Preluarea din atac este
actiunea prin care se împiedica caderea mingii în terenul propriu. Pentru
reuşita jucatorii trebuie sa aiba capacitatea de a anticipa traiectoria mingii,
de a se deplasa rapid şi la locul optim. Pozitia corpului: joasa cu baza de
susţinere mare, contactul cu mingea pe portiunea inferioara antebratului.
În functie de viteza şi forta cu care vine mingea articulatiile vor face o
mişcare de cedare şi amortizare.
GREŞELI: anticipare greşita a intentiilor adversarului, a
vitezei, fortei şi traiectoriei mingii, pozitie înalta.
o acelaşi exerciţiu cu deplasare laterala (fandare);
preluari successive din atac, intercalate cu deplasari laterale;
Preluarea
mingilor ricoşate din fileu face parte din categoria actiunilor specifice
de aparare prin care se poate corecta o greşeala de preluare a unui coechipier.
Se executa prin lovire cu o mîna sau doua de jos. Traiectoria mingilor ricoşate
este diferită în funcţie de locul în care aceasta ia contact cu fileul: daca
acest loc este în partea de joc, mingea este respinsa mai departe, iar daca
acest loc este în partea superioara a plasei, mingea va cadea în apropiera
liniei de centru.
Regulamentul
jocului permite jucatorilor care au atins mingea la blocaj sa atinga pentru a
doua oara mingea în cazul în care aceasta cade în apropierea lor, în zona din spatele
blocajului, la o distanta de 1-1,5 m. Este vorba despre
„autodublaj”, a actiune de joc mai putin întalnita la nivelul începatorilor. În
acest caz preluarea mingii se realizeaza de obicei cu o mana sau cu doua
maini de sus sau de jos, adesea cu plonjon. Autodublarea se mai poate întalni
şi în cazul atacului, atunci cand mingea atacata este respinsa de blocaj în
apropierea jucatorului care a efectuat atacul.
Plonjonul, este o actiune care
însoteşte o actiune de preluare în situatiile în care jucatorul nu poate ajunge
la minge în conditiile efectuarii unei deplasari obişnuite. Nu se folosesc prea
des în jocul de volei practicat la nivelul lectiei de educatie fizica, sunt
destul de dificil de realizat, implica şi riscurile unor posibile accidentari
daca nu sunt corect însuşite şi excutate. Pe de alta parte, datorita
spectaculozitatii lor şi faptului ca prin realizarea unei actiuni de aparare
prin folosirea plonjonului se poate salva o minge considerata pierduta,
plonjoanele sunt procedee de executie apreciate de copii, mai ales de baieti.
Sunt cunoscute următoarele procedee de executie a
plonjoanelor:
·
plonjonul pe spate şi lateral cu
rostogolire;
·
plonjonul înainte prin întindere şi
alunecare (cu pârghie dura)
La nivelul voleiului ca mijloc al
educaţiei fizice consideram ca se pot învata doua dintre procedee şi anume:
plonjonul pe spate şi plonjonul lateral.
Plonjonul pe spate se executa din poziţie joasa, cu oprire pe ambele
picioare. Dupa lovirea mingii cu doua maini de sus, se efectueaza caderea,
urmata de o rulare în timpul careia spatele trebuie să fie rotunjit,
barbia în piept, picioarele îndoite. La finalul rulării, piciorul din fata, se
întinde şi efectueaza o mişcare de basculare energica prin care se aceelereaza
mişcarea de revenire în poziţia de plecare.
·
pozitie prea înalta faţa de traiectoria
mingii.
·
rulari pe spate cu revenire în ghemuit;
·
jocuri dinamice cu executare de
plonjoane;
·
pe perechi fata în fata executarea
pasei de sus cu plonjon pe spate din minge oferita, apoi pasata sau servita;
·
joc cu tema.
Plonjonul lateral se executa
dupa efectuarea unei fandari laterale pe directia din care vine mingea. După
lovire urmeaza caderea, rularea şi revenirea în acelaşi mod ca şi în cazul
plonjonul pe spate. Lovirea mingii se executa cu o mana sau doua de jos din
lateral sau din fata.
Exercitiile fara minge cuprind fandari consecutive şi alternative
stanga-drapta, urmate apoi de simularea lovirii mingii.
Exerciţiile
cu mingea sunt asemanatoare cu cele prezentate anterior pentru plonjonul
pe spate, cu adaptarile de rigoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu