MODELUL ACTIUNILOR DE JOC: PRELUAREA DIN ATAC

Preluarea din atac  este actiunea prin care se împiedica caderea mingii în terenul propriu. Pentru reuşita jucatorii trebuie sa aiba capacitatea de a anticipa traiectoria mingii, de a se deplasa rapid şi la locul optim. Pozitia corpului: joasa cu baza de susţinere mare, contactul cu mingea pe portiunea inferioara  antebratului. În functie de viteza şi forta cu care vine mingea articulatiile vor face o mişcare de cedare şi amortizare.

GREŞELI: anticipare greşita a intentiilor adversarului, a vitezei, fortei şi traiectoriei mingii, pozitie înalta.

Traseu metodic:

·         Exersare în condiţii uşoare:

o   pe perechi cu o minge, preluare din atac efectuat din autoaruncare, pe directia celui care preia;

o   acelaşi exerciţiu cu deplasare laterala (fandare); preluari successive din atac, intercalate cu deplasari laterale;

·         Exersare în condiţii apropiate de joc:

o   preluare din atac cu apararea alternativa a diagonalelor;

o   preluare din atac efectuat pe diagonala lunga şi apoi pe culoar;

·         serii de preluare din zonele 1 şi 5.

Preluarea mingilor ricoşate din fileu face parte din categoria  actiunilor specifice de aparare prin care se poate corecta o greşeala de preluare a unui coechipier. Se executa prin lovire cu o mîna sau doua de jos. Traiectoria mingilor ricoşate este diferită în funcţie de locul în care aceasta ia contact cu fileul: daca acest loc este în partea de joc, mingea este respinsa mai departe, iar daca acest loc este în partea superioara a plasei, mingea va cadea în apropiera liniei de centru.

Regulamentul jocului permite jucatorilor care au atins mingea la blocaj sa atinga pentru a doua oara mingea în cazul în care aceasta cade în apropierea lor, în zona din spatele blocajului, la o distanta de 1-1,5 m. Este vorba despre „autodublaj”, a actiune de joc mai putin întalnita la nivelul începatorilor. În acest caz preluarea mingii se realizeaza de obicei  cu o mana sau cu doua maini de sus sau de jos, adesea cu plonjon. Autodublarea se mai poate întalni şi în cazul atacului, atunci cand mingea atacata este respinsa de blocaj în apropierea jucatorului care a efectuat atacul.

Plonjonul, este o actiune care însoteşte o actiune de preluare în situatiile în care jucatorul nu poate ajunge la minge în conditiile efectuarii unei deplasari obişnuite. Nu se folosesc prea des în jocul de volei practicat la nivelul lectiei de educatie fizica, sunt destul de dificil de realizat, implica şi riscurile unor posibile accidentari daca nu sunt corect însuşite şi excutate. Pe de alta parte, datorita spectaculozitatii lor şi faptului ca prin realizarea unei actiuni de aparare prin folosirea plonjonului se poate salva o minge considerata pierduta, plonjoanele sunt procedee de executie apreciate de copii, mai ales de baieti.

Sunt cunoscute următoarele procedee de executie a plonjoanelor:

·         plonjonul pe spate, lateral şi înainte;

·         plonjonul pe spate şi lateral  cu rostogolire;

·         plonjonul înainte prin întindere şi alunecare (cu pârghie dura)

La nivelul voleiului ca mijloc al educaţiei fizice consideram ca se pot învata doua dintre procedee şi anume: plonjonul pe spate şi plonjonul lateral.

Plonjonul pe spate se executa din poziţie joasa, cu oprire pe ambele picioare. Dupa lovirea mingii cu doua maini de sus, se efectueaza caderea, urmata de o rulare  în timpul careia spatele trebuie să fie rotunjit, barbia în piept, picioarele îndoite. La finalul rulării, piciorul din fata, se întinde şi efectueaza o mişcare de basculare energica prin care se aceelereaza mişcarea de revenire în poziţia de plecare.

Cele mai frecvente greşeli :

·         executarea plonjonului prea dparte fata de locul de cadere a mingii sau depaşirea acestui loc;

·         pozitie prea înalta faţa de traiectoria mingii.

Traseul metodic este format din  exercitii fara minge:

·         din ghemuit, cadere înapoi cu rulare pe spate şi revenire în pozitia initiala;

·         rulari pe spate cu revenire în ghemuit;

·         jocuri dinamice cu executare de plonjoane;

              Exercitii cu mingea:

·         executarea plonjonului cu mingea tinuta în cupa (palme);

·         pe perechi fata în fata  executarea pasei de sus cu plonjon pe spate din minge oferita, apoi pasata sau servita;

·         joc cu tema.

Plonjonul lateral  se executa dupa efectuarea unei fandari laterale pe directia din care vine mingea. După lovire urmeaza caderea, rularea şi revenirea în acelaşi mod ca şi în cazul plonjonul pe spate. Lovirea mingii se executa cu o mana sau doua de jos din lateral sau din fata.

Exercitiile fara minge cuprind fandari consecutive şi alternative stanga-drapta, urmate  apoi de simularea lovirii mingii.

Exerciţiile cu mingea sunt asemanatoare cu cele prezentate anterior pentru  plonjonul pe spate, cu adaptarile de rigoare.