MODELUL ACTIUNILOR DE JOC: RIDICAREA PENTRU ATAC

Ridicarea pentru atac este acţiunea din ansamblul jocului utilizată pentru punerea într-o situaţie cât mai favorabilă a jucătorului care urmează să finalizeze combinaţia ofensivă pentru echipa care se află în posesia echipei. Ridicătorul va trimite mingea, lovind-o (de obicei) cu două mâini de sus ţinând cont de: posibilităţile atacantului, dispunerea blocajului advers, tactica în atac a echipei proprii. În funcţie de aceste aspecte el va imprima mingii o anumită traiectorie, viteză şi distanţă faţă de fileu.

La nivelul lecţiei de educaţie fizică această acţiune se poate executa mai ales prin două procedee: ridicarea înainte şi ridicarea peste cap înapoi.

Ridicarea înainte (în mod frecvent desemnată şi prin termenul „pasa înainte”) folosită în multe situaţii ale jocului necesită: deplasare rapidă spre minge, plasarea jucătorului într-o poziţie echilibrată, cu faţa spre direcţia de transmitere. Corpul ridicătorului acţionează ca un resort din toate articulaţiile. Picioarele, uşor depărtate, tălpile paralele, piciorul dinspre fileu plasat mai în faţă. Mingea trebuie lovită într-un punct situat deasupra frunţii, cu degetele în formă de cupă. Articulaţia pumnului în uşoară extensie, articulaţia cotului flexată. Tot în uşoară flexie sunt şi articulaţiile şold, genunchi şi gleznă. După contactul cu mingea, printr-un impuls generalizat toate articulaţiile vor face o mişcare de extensie, iar cea a pumnului una de flexie radială.

Distanţa convenabilă faţă de fileu este de 40-80 cm. iar înălţimea şi lungimea ridicării este în funcţie de situaţia concretă: nivelul tehnic al trăgătorului, tactica în atac preconizată. După efectuarea ridicării, jucătorul se plasează în poziţie joasă în  apropierea atacantului pentru a asigura dublarea lui.

Greşeli frecvente:

În momentul iniţial:

·         aprecierea inexactă a locului de contact cu mingea;

·         braţele şi picioarele întinse, lipsa flexiei dorsale a palmelor;

·         coatele prea apropiate sau prea depărtate;

·         degetele prea apropiate, policele îndreptat spre înainte.

În timpul execuţiei:

·         lipsa unei cupe elastice, urmare a contracţiei prea pronunţate a degetelor sau poziţiei greşite;

·         punctul de lovire a mingii prea coborât;

·         acţiunea fragmentată a corpului;

·         lovirea inegală a mingii.

La finalul acţiunii:

·         flexia palmară prea pronunţată sau dimpotrivă;

·         neurmărirea traiectoriei mingii sau deplasarea corpului în direcţie opusă traiectoriei mingii.

Traseul metodic  pentru învăţarea ridicării înainte(pasei de sus):

·         pasă de sus precedată de deplasare din minge aruncată (oferită);

·         pasare succesivă a două mingi oferite de coechipieri;

·         preluare de sus; pasare în triunghi cu trecerea mingii peste fileu;

·         pasare a mingii în două triunghiuri aşezate de o parte şi alta a fileului;

·         preluare de sus din minge servită de la distanţă mică, ridicare, trecerea mingii peste fileu;

·         preluare de susu, ridicare din zona 3 şi atac din zona 4.

Ridicarea înapoi  permite schimbarea direcţiei ridicării în scopul evitării blocajului advers. Diferenţele între acest procedeu şi cel descris anterior apar în momentul dinaintea luării contactului cu mingea. Astfel, primirea mingii se va face deasupra frunţii, iar dirijarea peste cap se realizează printr-o extensie puternică a braţelor şi a articulaţiilor pumnului, imprimându-se mingii o traiectorie spre înapoi. Mişcarea segmentelor superioare este însoţită de extensia articulaţiilor trenului inferior. În încheiere ridicătorul execută o mişcare rapidă de întoarcere pentru a asigura dublarea atacantului.

Greşeli frecvente:

În momentul iniţial:

·         neurmărirea plasamentului jucătorilor proprii;

·         plasarea cupei la nivelul frunţii sau mai jos;

·         aprecierea inexactă a locului de contact cu mingea;

În timpul execuţiei:

·         lipsa extensiei accentuate în articulaţia pumnului;

·         accentuarea exagerată a extensiei trunchiului fără împingerea bazinului înainte.

La finalul acţiunii:

·         neurmărirea traiectoriei mingii sau deplasarea corpului în direcţie opusă traiectoriei mingii.

Traseul metodic  pentru învăţarea pasei de sus peste cap (ridicare înapoi):

·         în formaţie de trei jucători, pasa peste cap din minge venită de la partener;

·         de pe zona 3 pase peste cap din minge oferită din zonele 5 sau 6 urmată de atac din zona 2;

·         preluare din serviciu, ridicare peste cap; jucătorul care a servit trece la preluare, cel de la preluare la ridicare etc;