vineri, 17 ianuarie 2014
duminică, 5 ianuarie 2014
MODELUL ACTIUNILOR DE JOC: SERVICIUL
Serviciul este acţiunea de punere a mingii în joc, singura acţiune în
care execuţia este determinată în exclusivitate de calităţile individuale
ale jucătorului. Este în acelaşi timp prima acţiune de atac a echipei
pentru că printr-o execuţie putenică şi corectă se poate obţine un punct sau se
poate crea a situaţie dificilă pentru echipa adversă, împiedicându-se
construirea în condiţi optime a atacului.
- Poziţia umerilor faţă de minge şi plasă determină alte
caracteristici: serviciul din faţă sau din lateral;
Serviciul de jos din faţă este utilizat mai
ales de începători. Pentru executarea lui, jucătorul este orientat cu faţa şi
linia umerilor paralel cu fileul. Piciorul opus braţului de lovire este
plasat înainte, articulaţiile gleznă, genunchi sunt uşor flexate. Trunchiul
este uşor înclinat, mingea este ţinută la nivelul centurii cu mâna opusă celei
de lovire. Se aruncă mingea uşor în sus, iar cu braţul îndemânatic care a
efectuat un scurt elan se loveşte mingea în porţiunea ei inferioară concomitent
cu trecerea greutăţii corpului pe piciorul din faţă.În momentul lovirii, palma este încordată şi cu degetele
apropiate.
- La momentul iniţial: picioarele pe aceiaşi linie, orientarea
corpului pe alte direcţii decât cea a fileului, ţinerea mingii prea aproape sau
prea departe de corp;
- În timpul execuţiei: aruncare prea înaltă, lovirea din palmă (fără aruncare), lovirea cu
degetele sau antebraţul;
- În finalul acţiunii: pendularea braţului care loveşte peste nivelul
umerilor sau în plan lateral, neurmărirea cu privirea a mingii
servite.
Serviciul de sus din faţă este folosit atât la
nivelul începătorilor cât şi la nivelul de performanţă.Prin
traiectoria, forţa, viteza şi precizia care poate fi imprimată mingii, se
creează posibilitatea utilizării acestui serviciu într-un număr mare de
situaţii, terenul advers fiind mult mai uşor de observat. Poziţia iniţială a
jucătorului este cu linia umerilor paralelă cu fileul, picioarele paralele cu
linia umerilor, cel opus braţului de lovire aşezat mai înainte, greutatea
corpului fiind repartizată în mod egal pe ambele picioare. Mingea este ţinută
în palma mâinii
care nu loveşte la nivelul pieptului. Braţul de lovire se află ridicat întins
la nivelul capului, cu palma orientată spre minge pregătită pentru lovire.
Mingea se aruncă în sus şi în faţă la o distanţă de cca.40-60 cm, timp în care
se trece greutatea pe piciorul din spate şi trunchiul execută o uşoară
extensie. Mingea se loveşte cu toată palma, când se află la momentul maxim al înălţării
ei, într-un punct aflat puţin sub axul ei orizontal pe calota inferioară,
imprimâmdu-se o traiectorie ascendentă cu rotaţii înainte.
- În timpul execuţiei: aruncarea mingii înainte, înapoi sau
lateral, contactul de lovire pe calota inferioară sau lateral, amplitudine mică
a cursei braţului de lovire;
- În finalul acţiunii: centrul de greutate rămâne pe piciorul din
spate, braţul de lovire execută mişcarea de revenire în plan lateral, privirea
nu urmăreşte mingea după execuţie.
Serviciul de sus planat (plutitor) este serviciul care se
foloseşte cel mai mult la nivelul echipelor de perfomanţă.Tehnica lui de
execuţie este asemănătoare cu cea a serviciului descris anterior, cu
câteva modificări. Astfel articulaţia pumnului şi palma braţului de lovire sunt blocate în
extensie pe tot parcursul execuţiei şi în finalul ei. Lovirea mingii este
scurtă, se face într-un punct situat cât mai aproape de axul median al mingii.
Zborul care se imprimă este unul planat cu o traiectorie imprevizibilă,
oscilantă. Dificultatea recepţionării este mai mare decât la cel descris
anterior. Se execută de la distanţe mari faţă de linia de fund, iar traiectoria
lui vizează în special partea a doua a terenului advers.
- În momentul iniţial: poziţie prea joasă a braţului cu mingea
sau a celui care loveşte, mingea coborând până acesta se ridică;
- În timpul execuţiei: articulaţia pumnului relaxată, palma acoperă mingea la lovire, punct de
lovire prea jos faţă de planul superior al fileului;
- În finalul acţiunii: pendularea laterală a braţului lovitor,
flexia articulaţiei pumnului după lovire.
Serviciul din săritură a fost prezentat pentru prima dată la C.M. din 1982 de
către echipele sud-americane (Brazilia) căpătând rapid o largă răspândire la
echipele de performanţă, mai ales masculine. Jucătorul aflat la o
distanţă de cca. 2m. de linia de fund aruncă mingea cu una sau două mâini spre
înainte în interiorul terenului, executând în acelaşi timp1-2 paşi de elan,
apoi o bătaie pe ambele picioare înapoia liniei de fund, urmată de o săritură
spre minge. Braţul de lovire ridicat întins deasupra capului execută lovirea
mingii când aceasta ajunge în punctul maxim de înălţare. Punctul de lovire este
situat puţin sub linia mediană. Aterizarea se face elastic, pe ambele
picioare în interiorul terenului.
- În timpul execuţiei : nesincronizarea aruncării mingii cu
săritura şi lovirea, punctul de lovire prea jos;
- Mai există şi alte variante mai puţin folosite în jocul practicat
azi: serviciul de sus din lateral, serviciul prin rotarea braţului.
o Serviciu spre perete de la distanţă mică, îndreptat deasupra unei linii
corespunzătoare înălţimii fileului;
o Serviciu spre perete de la 6-7 metri, cu intrare de traiectoria mingii
ricoşate, efectuarea unei preluări de sus, pas de control, prinderea mingii;
o Pe perechi, la distanţă de 6-7 metri: un elev execută serviciul
celălalt preluarea de jos sau de sus, pas de control, prinde mingea.
o Serviciu de sus precedat de 2-3 aruncări ale mingii pentru
verificarea înălţimii, poziţiei corpului;
MODELUL ACTIUNILOR DE JOC: PRELUAREA DIN SERVICIU
Preluarea din serviciu face parte
din acţiunile individuale de apărare, fiind prima acţiune din structura de joc,
prin care echipa se apără împotriva acţiunii adversarului şi intră în posesia
mingii.
Este o acţiune de joc de maximă importanţă al cărui scop este în primul
rând de a împiedica adversarul de a realiza punct direct din serviciu, apoi de
a trimite mingea în cele mai bune condiţii spre ridicător.
Preluarea din serviciu de jos cu două mâini, folosită cel
mai frecvent se efectuează după o deplasare şi oprire rapidă în poziţie
specifică caracterizată de mărirea bazei de susţinere prin depărtarea
picioarelor dincolo de lăţimea umerilor, cu un picior mai avansat.
Centrul de greutate este coborât prin flexarea pronunţată a articulaţiilor
membrelor inferioare Braţele sunt depărtate, urmând să se apropie în
momentul contactului cu mingea. Lovirea se face cu antebraţele, articulaţiile
pumnului şi cotului sunt în extensie, iar din articulaţia umărului se face o
uşoară anteducţie. Articulaţia cotului rămâne blocată pe tot parcursul
execuţiei.
În funcţie de viteza de zbor a mingii se execută o
mişcare de amortizare a contactului cu mingea: prin coborârea sau ridicarea
centrului de greutate. La finalul execuţiei, jucătorul se deplasează şi
se pregăteşte pentru următoarea acţiune de joc: dublaj, atac, etc.
·
aprecierea
inexactă a traiectoriei şi vitezei mingii; alegerea greşită a momentului şi
formei de deplasare; aprecierea inexactă a locului de contact cu mingea;
lovirea în poziţie dezechilibrată;
·
lipsa
blocării articulaţiei cotului şi a extensiei în articulaţia pumnului; poziţia
inegală a antebraţelor; contactul cu mingea cu alte porţiuni ale braţului decât
antebraţul, extensia fragmentată a articulaţiilor trenului superior.
La începători serviciul are
de obicei o forţă şi viteză redusă, astfel că preluarea de jos se efectuează cu
ridicarea centrului de greutate, iar poziţia picioarelor şi asigurarea unei
baze de susţinere mare este un aspect prioritar.
o
preluare
din minge aruncată de profesor la distanţă de 6-7
m în diferite formaţii;
Abonați-vă la:
Postări (Atom)