Meciul devenit traditie: profesori vs. elevi

         In fiecare an, de Zilele Scolii Colegiului National "C. Negri" Galati, in sala de sport este mare agitatie. Nu ca in restul timpului nu ar fi... Dar in aceasta perioada, vin competitiile: meciuri intre clase, meciuri intre licee si cate si mai cate. Cei care tot timpul anului au batut mingea pe teren au acum prilejul sa se afirme. E momentul in care se leaga prieteniile mai usor, subiecte comune se nasc si circula de la unul la altul cu viteza luminii si, in general, tot locul se umple de voie buna si antren.
        Si tot acum, pentru ca si profesorii au pasiunile lor, are loc meciul ( devenit traditional ) dintre selectionata profesorilor si echipa de volei-fete a scolii. Sala se umple pana la refuz, fiecare vrand sa-i vada la joc pe cei care le pun note. Si de ce nu, sa-i noteze la randul lor in functie de cat au fost de buni pe teren sau de simpatici...
        Nu se huiduie niciodata, este o sarbatoare a tuturor si nu exista antipatii, eventual doar simpatii "schimbatoare". Pentru ca galeria, in functie de faze, se bucura alaturi de profesori, dar si de elevi. Si sunt incurajati fiecare in parte, si se striga numele tuturor, se aplauda, si toti sunt doar cu zambetul pe buze.
        Cine nu a vazut ce se intampla poate nu intelege fenomenul. Dar puteti sa ma credeti pe cuvant ca asa este. De asta spun mereu, sarbatoarea aceasta nu trebuie ciuntita, schilodita, fragmentata. Din diverse motive, timpul alocat serbarii "Zilelor Scolii" s-a diminuat de la o saptamana la doua zile si acestea dupa un program scurt. Bucuria este mai scurta, activitatile mai putine si totul tinde sa devina doar o bifa in calendarul scolar. O datorie implinita la un anumit nivel.
        Impreuna putem si vom reusi sa facem cum a fost sau chiar mai mult decat inainte! Trebuie doar sa discutam despre asta, sa aratam cat ne-a placut, sa popularizam astfel de actiuni, sa aratam tuturor ca miscarea inseamna nu numai sanatate, ci si bunadispozitie, socializare, veselie... Sa aratam tuturor ca pe si langa terenul de sport se intampla foarte, foarte multe lucruri bune.
        Evident, o mie de vorbe nu fac mai mult decat doua imagini. Asa ca va las sa urmariti si sa apreciati dorinta, hotararea, pasiunea cu care se joaca. Si poate data viitoare veti fi si voi printre spectatori!